Pentru a-și renova casa, un japonez a făcut o spărtură într-un perete. Casele japoneze au în mod normal un spațiu gol între pereții din lemn.
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale.
I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dîndu-și seama că cuiul a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.
Ce se întâmplase…!?!Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!?Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură.
Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund.
Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…
Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.
Gândiți-vă. Ați face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru părinții, frații sau prietenii vostri?
Imaginați-vă că o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântată cu o minte strălucită, poate face cu greutate…
Cu avansul tehnologic din aceasta eră a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?
De aceea, nu-i abandonați niciodată pe cei dragi. Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga Lume pentru ei…
Cu surprindere a constatat că acolo se afla o șopârlă blocată din cauza unui cui bătut din afară, într-unul din picioarele sale.
I-a fost milă cînd a văzut aceasta, dar în același timp a fost și curios, dîndu-și seama că cuiul a fost bătut cu câțiva ani în urmă, când a fost construită casa.
Ce se întâmplase…!?!Șopârla a supraviețuit în această poziție atât de mult timp! Într-un perete despărțitor închis de mai mulți ani, fără a se mișca. Pare imposibil de crezut. Atunci, se întrebă, cum de aceasta șopârlă supraviețuise atât de mult, fără să se miște, odată ce piciorul său a fost țintuit!?Și-a oprit munca pentru a observa șoparla, pentru a vedea ce face și cum se hrănește. Ceva mai târziu, neștiind de unde, a aparut o altă șopârlă, cu o insecta în gură.
Ah! Asta l-a uimit și l-a atins profund.
Soparla prinsă în cui, a fost hrănita ani de zile de către altă șoparlă…
Imaginați-vă! A făcut acest lucru continuu, pentru o atât de lungă perioadă de timp, fără a renunța la speranță pentru partenerul său.
Gândiți-vă. Ați face asta pentru cineva? Pentru partenerul vostru, pentru părinții, frații sau prietenii vostri?
Imaginați-vă că o creatură mică poate face ceea ce o creatură binecuvântată cu o minte strălucită, poate face cu greutate…
Cu avansul tehnologic din aceasta eră a comunicațiilor, accesul nostru la informație devine tot mai rapid. Dar distanța dintre ființele umane se reduce oare la fel de mult…?
De aceea, nu-i abandonați niciodată pe cei dragi. Nu le spuneți că sunteți ocupați, atunci când au nevoie de voi… Este posibil să aveți întreaga lume la picioarele voastre. Dar voi ați putea fi întreaga Lume pentru ei…
EPILOG
O pasare Colibri tot aducea apa in cioc, intr-o padure in care izbucnise incendiul. Asta in timp ce toate celelalte animale, innebunite de spaima, fugeau care incotro, pe unde nimereau.
Pasare Colibri continua sa care apa cu ciocul.
Un tigru, constient de zadarnicia demersului, i-a atras atentia: „Esti nebuna? Tu crezi ca poti sa stingi focul asta imens, cu stropul de apa pe care-l aduci tu?”.
Pasarea Colibri i-a raspuns: „Eu imi fac partea mea”...
O pasare Colibri tot aducea apa in cioc, intr-o padure in care izbucnise incendiul. Asta in timp ce toate celelalte animale, innebunite de spaima, fugeau care incotro, pe unde nimereau.
Pasare Colibri continua sa care apa cu ciocul.
Un tigru, constient de zadarnicia demersului, i-a atras atentia: „Esti nebuna? Tu crezi ca poti sa stingi focul asta imens, cu stropul de apa pe care-l aduci tu?”.
Pasarea Colibri i-a raspuns: „Eu imi fac partea mea”...
MORALA CRESTINA ... ...raspunde cu bine celui ce-ti face rau. IUBIREA ESTE DUMNEZEU!
Nu, nu se reduce şi distanţa dintre oameni, adică dintre suflete. Din păcate!
RăspundețiȘtergereAre tehnologia aceasta o mulţime de avantaje, dar trebuie să ne controlăm, că altfel de fură toată viaţă, asta îi explicam şi lui Mihnea aseară.
Da Mihaela, din pacate, tehnologia asta e o ispita prea dulce care pe multi ii ademeneste, totul depinde de noi cum o controlam.
ȘtergereM-am regasit in replica pasarii colibri. Asta e intr-un fel si dictonul meu: sa fac ceea ce imi sta in putinta chiar daca ceea ce fac eu e prea putin. Vreau sa fiu impacata sufleteste cu ideea ca eu mi-am facut datoria... ca sa nu ma cuprinda regretele mai tirziu. Uneori privim in urma si ne intrebam de ce nu am incercat macar...
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ai publicat cele doua povestioare! Chiar avem ce invata din ele!
Stiii eu am regrete, caci unele ori nu am facut ceia ce trebuia sa fac atunci sau nici macar nu am incercat, si demulte ori imi zic de ce nu am facut asta, sau de ce nu am vorbit mai mult atunci cu cineva? si altele de felul asta Epilogul cu pasarea colibri mi-a adus aminte de unele greseli si de aceia am notat-o aici ca sa invat din greselile din trecut. Iti multumesc de vizita draga Amedeya!
Ștergere