Imi promit ca macar odata la doua saptamini sa scriu si sa nu uit sa las un comentariu pe bloguri.
Sa trecem la ce am mai facut aceste saptamini.
Acum 14 zile in urma a trecut la Domnul tata-socru a fost o durere pentru noi ca nu am putut sa il petrecem pe ultimul drum, durerea va fi mai mare atunci cind vom ajunge acasa si nu il vom gasi in bucatarie gatind renumita supa cu taietei pentru Buburuza. Da am avut un socru ce gatea super gustos la foc mic asa cum obisnuia el ceia ce pentru mine era timp pierdut sa stai 3 ore sa fierbi niste legume pentru el era secretul cel mai bun al supei celei mai gustoase.Durearea aceasta de a merge acasa si de a nu gasi persoana draga asteptindu-te imi e cunoscuta, doi tati am avut si la ambii nu am putut sa imi iau ramas bun . Ma rog pentru ambii si ma mai rog ca macar in acea lume superioara se se cunoasca tatii mei si sa isi priveasca nepoatele lor de acolo din sinul lui Dumnezeu. Insa in ziua cind a fost inmormintat Dumnezeu ne-a mingiiat cu venirea pe lume a altui puiut, nepotelul meu si unicul baiat in familie, micutul Enzo mult asteptatul nepotel al bunicii, al matusicei dar si al verisoarelor a venit in 4 iulie de ziua Americii ,dupa 40 de saptamini, 5 zile si 30 de ore de travaliu, bucuria casei, o minune a lui Dumnezeu.



