Revin...

Astazi am deschis si eu blogul sa mai vad ce a ramas in urma, si rasfoind si blogrolul dind de postarea Ancutei m-am simtit, asa, putin trasa de ureche in sensul cel mai bun,iti multumesc.  Imi place mult blogul  meu asa cum e el mai rarut scris in el insa e un coltisor al meu unde imi vars gindurile, cum am putut sa il abandonez? simplu simti nevoia uneori sa te departezi de ecran sa te reculegi, ori sa lenevesti la propriu. A fost si o perioada incarcata sufleteste, putin mai mult, dar si perioada cind efectiv nu mai stiai ce sa zici chiar daca aveai ce, sau aveai nevoie sa te ascunzi putin subt carapace, una adunate linga alta face blogul sa fie parasit sa iti ingropi si gindurile doar pentru tine, insa totodata te apuca dorul sa si mai rasfoieste blogrolul. Si iara rasfoindul citesti ,culegi invataturi si nu mai apuci ,sau chiar nu gasesti cuvintele, sau poate iar si din nou te apuca lenea sa ii multumesti persoanei pentru bobul de graunte pe care la impartasit cu tine IERTARE, daaaa recunosc ...
Imi promit ca macar odata la doua saptamini sa scriu si sa nu uit sa las un comentariu pe bloguri.
 Sa trecem la ce am mai facut aceste saptamini.
Acum  14 zile  in urma  a trecut la Domnul tata-socru  a fost o durere pentru noi ca nu am putut sa il petrecem pe ultimul drum, durerea va fi mai mare atunci cind vom ajunge acasa si nu il vom gasi in bucatarie gatind renumita supa cu taietei pentru Buburuza. Da am avut un socru ce gatea super gustos la foc mic asa cum obisnuia el ceia ce pentru mine era timp pierdut sa stai 3 ore sa fierbi niste legume pentru el era secretul cel mai bun al supei celei mai gustoase.Durearea aceasta de a merge acasa si de a nu gasi persoana draga asteptindu-te imi e cunoscuta, doi tati am avut si la ambii nu am putut sa imi iau ramas bun . Ma rog pentru ambii si ma mai rog ca macar in acea lume superioara se se cunoasca tatii mei si sa isi priveasca nepoatele lor de acolo din sinul lui Dumnezeu. Insa in ziua cind a fost inmormintat Dumnezeu ne-a mingiiat cu  venirea pe lume a altui puiut, nepotelul meu si unicul baiat in familie, micutul Enzo mult asteptatul nepotel al bunicii, al matusicei dar si al verisoarelor  a venit in 4 iulie de ziua Americii ,dupa 40 de saptamini, 5 zile si 30 de ore de travaliu, bucuria casei, o minune a lui Dumnezeu.