La cina cea de Paste, in camera de sus,
inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
pe azimile calde, pe mielul...fara vina...
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite,
un rob sau o camila, ca, dupa-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rind sa le-o dezlege,
sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se intrebau in cuget: Cum vor sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?
O, iata-icum se-ncrunta, privind cu tulburare
cand vasele cu apa, cind praful de picioare.
Si duhul il intreaba, in fiecare zboara:
-N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta seara?
-Chear eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran.
-Dar tu?Tu cel mai tinar? - Eu stau linga stapan...
-Dar tu? intreaba Duhul acum pe Andrei.
-Chear eu?... sunt cel din urma la Domnul dintre ei?
-Dar tu ce tii doar punga? - Eu am facut de-ajuns.
Am cumparat merinde. Si mielul l-am strapuns...
-Tu,Toma, nu vrei oare sa fii tu cel ce spala?
-Sunt trist. Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala...
-Dar tu Matei? Tu, Filip? Dar, tu Tadeu? Dar tu...?
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost :Nu.
Atunci, lasindu-si braul si haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stapanul cel coborit din cer
si-nfasurand stergarul, s-a aplecat usor
sa-Si spele ucenicii. ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atatea ani s-au dus.
Si-acum - a cata oara?- Se-asaza iar Iisus
sa-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-l inconjoara:
-N-ai vrea sa-ti pui tu Gherghe, stergarul asta seara?...
Tu, sora Marioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odata acolo sus in Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri, Necazul greu se curma.
Nu vrei, in lumea asta, sa fii tu cel din urma?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?
Sunt rani neingrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi in taine se preling,
sunt vaduve bolnave, batrini fara putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mangaiere,
sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
bolnavi care asteapta un salvator semnal.
Se cere osteneala si jertva uneori.
Si nopti de priveghere si iara-si munca-n zori
Nu manuind Cuvintul, cind harul nu ti-e dat
cat matura si acul si rufa de spalat,
cat cratita, toporul si roata la fintina,
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo batrana.
Sa stai de veghe noaptea la cate-un capatai,
sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mingai;
sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul.
...Nu vrei ca Mine, frate, sa-ti infasori stergarul?
-Chiar eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batrin.
-Chiar eu?... Eu sunt prea tanar. Eu stau langa Stapan...
-Chiar eu?...Eu nu am vreme.Eu am facut de-ajuns.
-Chiar eu?...-Chiar eu? Se-aude acelasi tristraspuns.
Si-atunci, lasand sa-I cada cununa Lui si haina,
iubirii fara margini traindu-i iarasi taina
incet - a cata oara? - Se- apleaca iar Iisus
si, plin de-atitea ganduri, stergarul iar Si-a pus.
Si-asa cum o mladita se-ndoaie langa trunchi,
Stapanul omenirii Se-apleaca in genunchi.
La jugul fara slava Iisus din nou Se-njuga,
El, Imparatul Vietii, din nou e rob si sluga.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-a ei tarana!
Iisus va spala iarasi cu propria Sa mana!
Veniti, voi ce-n pacate nadejdea vi se frange
Iisus va spala astazi cu propriul Sau sange!...
* * *
Voi, frati, goniti mandria, visarile si somnul!
Luati cu drag stergarul alaturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i buna;
Dar cine ia stergarul, acela ia cununa!
( C. Ioanid )
