joi, 28 noiembrie 2013

Poezie de iarna

O poezie tare draga mie ce o  ziceam de mica si care inca mia ramas in sertarul memoriei. Si pe care o invata si fetele mele. Autorul nu-l stiu dar ce tin minte eu ca a invatat-o bunica pe mama mea, iar mama pe mine, iar eu pe fetele mele si spre ca si fetele mele pe copilasii lor
 



Scrisoare bunicutei


Ninge des si iarna-i grea,
cresc pe cimp troiene,
Bunicuta, draga mea
Cine-ti taie lemne?
Cine-ti scoate apa din fintina?
Te visez noapte de noapte
Singura batrina.
Ma gindesc sa vin la tine
Pe o zi, sau doua
Sa ne sfatuim mai bine
Iarna amindoua,
Cum sa vine, ca inca-s mica ?
Si ma tem de drum.
Eu iti scriu draga bunica
Tu raspunde-mi  Cum?

4 comentarii:

  1. minunata poezie, am citit-o cu tot sufletul meu de copil ! nu am stiut-o ! multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte faina poezia, nici eu n-o recunosc.
    O seara faina Taniuso!!! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc mult!!!! De mica am stiut poezia si tuturor le-o spuneam, dar pe urma ii uitasem sfirsitul (ultimile 4 rinduri). Acum mi le-am amintit!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...