Poezie de iarna

O poezie tare draga mie ce o  ziceam de mica si care inca mia ramas in sertarul memoriei. Si pe care o invata si fetele mele. Autorul nu-l stiu dar ce tin minte eu ca a invatat-o bunica pe mama mea, iar mama pe mine, iar eu pe fetele mele si spre ca si fetele mele pe copilasii lor
 



Scrisoare bunicutei


Ninge des si iarna-i grea,
cresc pe cimp troiene,
Bunicuta, draga mea
Cine-ti taie lemne?
Cine-ti scoate apa din fintina?
Te visez noapte de noapte
Singura batrina.
Ma gindesc sa vin la tine
Pe o zi, sau doua
Sa ne sfatuim mai bine
Iarna amindoua,
Cum sa vine, ca inca-s mica ?
Si ma tem de drum.
Eu iti scriu draga bunica
Tu raspunde-mi  Cum?