A fost, este și ce va fi...

Merg în metru și ca deobicei stam toți cu nasul în telefoane, întră un băiat bine îmbrăcat cu ghitara în mîini se pregătește sa cînte, aștept sa vad dacă îmi place ce voi auzi, de nu, sa continui cu căștile în urechi și sa răsfoiesc lumea internetului. Sunetul nu e prea agradabil deci continui, întru în Facebook sa vad ce mai pune Primăria satului de ne deschid porțile de circulare între comunități sau nu, îmi e dor sa merg la mama liber și nu pe furiș. Mai ascult o piesa frumoasa ce mai apare pe la Got Talent România, restul informațiilor le sar, nu le  mai prea bag în seama, sunt prea saturata de informații, inclusiv orice întrebare al unui utilizator Facebook e un loc unde se intilnesc ceilalți a se jigni și insulta unii pe alții, am impresia ca pentru unii Facebook-ul e un mijloc de a-și revarsă toată ura asupra altora. În fine, ochii îmi pica pe postarea Irinei și atunci mi s-a aprins beculețul, dorul de a mai scrie și de a-mi răsturna și eu gindurile m-a cuprins și iată-mă din nou în colțișor-ul meu. Nu am mai călcat aici din octombrie 2019 multe sau mai schimbat de atunci, și bune și rele cum bine știm cu toții. Am terminat cursul cu bine Slava Domnului, ultimul trimestru a fost mai complicat s-a nimerit chiar în carantină și a fost tot online, în rest bine l-am scos cu note bune, mai să știi că mă duce capul 😊, profesorii ne spuneau ca nu știe cum facem noi "adultele" de scoatem la capăt și casa și copii și munca și școală cu note bune, căci cei tineri c-am toți au repetat unele materii, vrei nu vrei ne organizăm cu forța, asta e cind ești mama/soție motivația o găsești, mai ales cind ai copii. Practica la spital mi-a plăcut foarte mult, m-ă simțeam de folos, mai ales în turul 2 unde erau pacienții de neurologie și unde îndemânarea ta trebuia sa fie mînă în mînă cu empatia și în fiecare pacient trebuia sa te vezi pe tine, m-am simțit mai aproape de Dumnezeu ca niciodată ,am descoperit lucruri pe care nu le știam despre mine lucrind cu pacienții. În tot acest timp trecut și prin marea mea aventură de studentă am cunoscut persoane noi cu care am lucrat și ma-u învățat și zic Slavă Lui Dumnezeu pentru fiecare. Totuși pentru mine anul 2020 nu a fost chiar așa de rău a fost un an al schimbării, a descoperirii mele. Anul Pandemiei a adus multe lucruri rele și triste în același timp eu însă prefer sa vad partea  plina a paharului, l-aș nu-mi Anul Familiei, Anul Schimbarii -anul in care preferi sa ieși cu Familia în cîmp/munte decit la Moll sau Marketuri. Un singur lucru regret, e limitarea persoanelor în beserica aici pe noi ne-a rănit, avind biserica în alta comunitate fie ea și la o aruncătura de băț însă, deși nu e așa de des, dar tot pe furiș, ne mai potolim setea din cînd în cînd. 

Sănătate multa va doresc și să încercăm sa vedem partea buna a lucrurilor căci nimic nu e mai important decît Sănătate Minți.