Revin...

Astazi am deschis si eu blogul sa mai vad ce a ramas in urma, si rasfoind si blogrolul dind de postarea Ancutei m-am simtit, asa, putin trasa de ureche in sensul cel mai bun,iti multumesc.  Imi place mult blogul  meu asa cum e el mai rarut scris in el insa e un coltisor al meu unde imi vars gindurile, cum am putut sa il abandonez? simplu simti nevoia uneori sa te departezi de ecran sa te reculegi, ori sa lenevesti la propriu. A fost si o perioada incarcata sufleteste, putin mai mult, dar si perioada cind efectiv nu mai stiai ce sa zici chiar daca aveai ce, sau aveai nevoie sa te ascunzi putin subt carapace, una adunate linga alta face blogul sa fie parasit sa iti ingropi si gindurile doar pentru tine, insa totodata te apuca dorul sa si mai rasfoieste blogrolul. Si iara rasfoindul citesti ,culegi invataturi si nu mai apuci ,sau chiar nu gasesti cuvintele, sau poate iar si din nou te apuca lenea sa ii multumesti persoanei pentru bobul de graunte pe care la impartasit cu tine IERTARE, daaaa recunosc ...
Imi promit ca macar odata la doua saptamini sa scriu si sa nu uit sa las un comentariu pe bloguri.
 Sa trecem la ce am mai facut aceste saptamini.
Acum  14 zile  in urma  a trecut la Domnul tata-socru  a fost o durere pentru noi ca nu am putut sa il petrecem pe ultimul drum, durerea va fi mai mare atunci cind vom ajunge acasa si nu il vom gasi in bucatarie gatind renumita supa cu taietei pentru Buburuza. Da am avut un socru ce gatea super gustos la foc mic asa cum obisnuia el ceia ce pentru mine era timp pierdut sa stai 3 ore sa fierbi niste legume pentru el era secretul cel mai bun al supei celei mai gustoase.Durearea aceasta de a merge acasa si de a nu gasi persoana draga asteptindu-te imi e cunoscuta, doi tati am avut si la ambii nu am putut sa imi iau ramas bun . Ma rog pentru ambii si ma mai rog ca macar in acea lume superioara se se cunoasca tatii mei si sa isi priveasca nepoatele lor de acolo din sinul lui Dumnezeu. Insa in ziua cind a fost inmormintat Dumnezeu ne-a mingiiat cu  venirea pe lume a altui puiut, nepotelul meu si unicul baiat in familie, micutul Enzo mult asteptatul nepotel al bunicii, al matusicei dar si al verisoarelor  a venit in 4 iulie de ziua Americii ,dupa 40 de saptamini, 5 zile si 30 de ore de travaliu, bucuria casei, o minune a lui Dumnezeu.

32 ....

De la 18 ani parca am incetat a mai numara anii, poate ca din cauza ca la 18 viata s-a schimbat la 180 de grade? nustiu insa ma simt bine pentru-ca de la 18 ani mi-am cunoscut sotul, la 20 am nascut prima si mult dorita mea fetita Ciresica (Sofia) care fiind inca in burta stia ce ii place si ce nu, imi cerea cirese si in cantitati industriale :D poate ca deaceea a si iesit cu niste ochii mare si negri ca doua cirese mari si bine coapte, curioasa inca din primele segunde ale vietii de sau mirat si medicii cum ii priveau. La  24 s-a nascut si a doua mea minune  Alexandra cu o buburuza mica pe barbita si cu niste ochi micuti micuti iar buzele ei carnoase si rosii ce duceau mai mult cu un bob de trandafir . De la 18 ani in coace Dumnezeu mi-a daruit 3 minuni frumoase doi copilasi si un sot minunat. La 32 ma uit in jurul meu si nu incetez sa ma minunez de frumusetile din jurul meu, de bucuriile ce ti le daruieste fiecare zi, de copilitele mele cu micile lor pozne si inventii, de veselia sotului meu si ca a ramas inca asa copil poznas cum a fost de mic, de micile daruri ce mi le fac in fiecare zi, de mama ca o am linga mine de surorile mele si de bucuriile ce mi le aduce si nu pot decit sa Ii multumesc Lui Dumnezeu pentru darurile sale.

Astazi dimineata m-am trezit prin trintelile usilor si nu intelegeam ce tot fac copii mei la ora asta devreme , ele insa scumpele mamei, mi-au pregatitul micul dejun, au decorat bucataria cu baloane si cartuline ce puneam La multi Ani Mami , mi-au facut un tort inventat de ele la cuptor in care au pus si ceriale ...dar ce bun a fost , ceaiul, cafeaua sotului si mi-au cinta la multi ani din fluier, cel mai frumos dar . Ce pot sa vreau mai mult?.....nimic  .... SUNT UN OM BOGAT AM TOT CE E MAI SCUMP PE LUME .... FAMILIA MEA

Jurnalul unei femei simple-67

                                                                           detalii aici 

Pentru astăzi (data/horă)..

26 iunie 2015  12:00

Afara... 

E foarte cald 37º M-am trezit de dimineata sa spal masina si sa string prin ograda pentru ca dupa 11h e imposibil sa mai stai afara

Ma gindesc...

 am multe de terminat astazi, miine e nunta surorii mele celei mai mici si v-a fi multa forfota.

Învăţăm... 

Sa luam viata linistit, optimist si sa nu bagam mofturile altora in seama

Din bucătărie... 

Am facut ieri un rind de prajituri pentru nunta, astazi m-a asteapta alt rind

Cu ce sunt îmbrăcată...

pantaloni scurti negri si tricou verde, slapi maronii de plaja in picioare

Citesc...

nimic, nu mai am timp, desi tot misc teancul de carti tot mai aproape de mine sa fie cit mai vizibile, dar....

Ceea ce aştept (sper)...

sa treaca forfota cu bine si fara scintei

  

Ce mai meşteresc...

nimic din nou, sau mai bine zis prajiturele

Ascult...

o viespe ce a intrat in casa si tot ma inconjoara 

In gradina....

S-au copt rosiile mmmmm o bunatate ce dor mi-a fost de gustul de rosie autentica,  tot nu e ca aceia de acasa am bagat de seama ca rosia crescuta in romania cu cea de la noi difera de gust chear daca e crescuta ecologic si e aceiasi specie

Un citat.....  in loc de citat un filmulet 

                     

 O imagine pe care o impartasesc ... de ale sotului 

O lingura pentru doi 

Cadou de nunta 

                               Va doresc un sfirsit de saptamina minunata

                                                          Taniusa

Frinturi de vara

Vara  a trecut parca prea repede abia am iesit din ea si am intrat in pregatirile de iarna, deobicei din octombrie incep sa orneze pomii de Craciun in magazine. Unicul ce ne ramine in urme sunt micile imagini cu amintirile lor in spate pastrate in inimile noastre si... in aparatele de foto :D Pentra a ne mai duce inca odata pe acele locuri si a ne reaminti caldurile si culorile de vara va las citeva imagini

 plaja din Calpe

Calpe

                                           In Altea am mers la o biserica rusa frumos construita din lemn cu sculpturi, cupula si icoane foarte frumoase nu am reusit sa fac nici o poza in biserica deoarce era in timpul Liturghiei iar oamenii acolo nu se miscau din loc numai daca se  inchinau. Cintarile erau atit de frumoase si profunde ca ti se face pielea de gaina cind o ascultai, iar oamenii era foarte bine organizati, nu vedeai inbulzeala deloc fiecare cu spatiul lui. La inceput sotul nu stia cum sa faca a ramas cumva blocat caci se faceau multe inchinaciuni iar el nu intelegea nimic din ce se spune nu puteam sa il ajut cu nimic deoarece el era in partea barbatilor iar eu al femeilor. Dar incetul cu incetul sa acomodat si facea si el ce facea lumea. Preotul foarte blajin le vorbea oamenilor despre dragostea ce trebuie sa o avem unii pentru altii si despre comportamentul in biserica, a pus accent si pe vestimentatia in ea,desii suntem pe malul marii barbatii sa vina in pantaloni lungi cu camasa cu mineci (scurte sau lungi) nici-un fel de maiou, iar femeile modeste la fusta lungute cu decolteul acoperit si cu batic in cap pentru aceia a si pus la intrare un umerar cu multe baticuri ca nici-o femeie sa nu intre dezbrobodita, pina si copilitele de la 2 anisori erai cu batic.Iar comportamentul in biserica a atras mare atentie la copii sa ii tinem in biserica si sai invatam regulile de comportare in ea dar sa nu ii lasam prin jurul bisericii jucindu-se caci suntem dreptcredinciosi ( ortodocsi) si daca vrem sa mai avem copii cind vor fi mari in biserica sa ii invatam de mici, Ne-a placut foarte mult de mult vroiam sa ajung la o Liturghie ruseasca.

Biserica rusa din Altea

                                    Va urez o zi frumoasa cu amintiri placute si multe zimbete duiase
                                                                            Taniusa

Casa parinteasca

Casa parinteasca nu se vinde si in amintiri ramine in veci

Am gasit o poezie care ma atins pe suflet si mi-a deschis o rana ce tare ma apasa "CASA PARINTEASCA" Dor de casa parinteasca, dor de satul meu natal!!!!

Totuna ma intorc acasa

• Din cand in cand mai vin pe-acasa
  In satul meu, in satul drag,
  Pe tata nu-l mai vad in curte
  Si mama nu mai iese-n prag.
  In poarta-atarna o crenguta,
  Un semn ca-acasa nimeni nu-i,
  Deschid cuprins de nostalgie
  Si intru... in ograda cui?
  E casa noastra parinteasca,
  O casa fara de stapan,
  Parintii au plecat departe...
  Si niciodata nu mai vin.
  Doar nucul cel sadit de tata
  Si-al nostru caine gospodar
  Ma-ntampina si ma intreaba:
  "De ce ne vii atat de rar?
  Ma uit la casa coscovita,
  La strachina ce s-a uscat,
  La bietul caine, care plange,
  Ca apa nimeni nu i-a dat.
  In casa lucrurile toate
  Mai stau asa precum au fost
  Cu praful vremii poleite,
  Nu-i mama ca le-ar da de rost.
  Cand dau sa ies batranul caine,
  Cuminte si intelegator,
  Imi linge mana, parca-ar-zice:
  "Nu ma lasa singur sa mor!..."
  Cu inimi arse de durere
  Ne despartim batuti de soarta...
  Totuna ma intorc acasa
  Si nu mai pun crenguta-n poarta...
  
  

                         Multumesc MAMA ca iesti linga mine, iarta-ma TATA ca te-am parasit si nu te-am petrecut.

... in amintiri

Saptamina trecuta Bunica mea a inplinit jumatate de an de cind a plecat la Domnul...
A fost o persoana deosebita si cu suflet mare. A stiut sa treaca prin toate greutatile. A trecut prin foame, razboi  si prin pierderi de cei dragi.

Pe bunica  o vad asezata pe patul de afara privind departe pe oglinda Nistrului si meditind sau murmurind o doina de jale, de singuratate de dor ....da bunica mea cinta foarte bine si la cerintele noastre sa ne cinte ceva intodeauna iti gasea anume cintecul ce te facea sa cazi pe ginduri si fara ca sa iti dai seama sa iti curga lacrimile riuri pe obraji sau sa iti inceapa a dansa inima de veselie .Aici e un cintec ce mi-a ramas de la ea
Bunica - Doi Batrini


Bunica mea a iubit intodeauna munca si cintecul nici-odata nu o vedeai sa munceasca fara ca sa cinte un citec popular sau un psalm  si intodeauna purta in gind copii si cei dusi si cei ramasi, nepotii si cei dusi si cei ramasi si strenepotii la care se gindea mereu cu o mindrie si bucurie. Copii si nepotii plecati la Domnul ia petrecut cu durere sufleteasca si le purta de grija chiar daca nu mai veniau pe la ea sa o vada . Credinta bunica mea a trait-o in liniste doar pentru ea  nu obliga pe nimeni prefera sa ne dea exemplu decit  sa vorbeasca,  duminicile cind mergeam in copilarie la ea tin minte ca se scula cu noaptea in cap isi pregatea cosul (nici-odata nu reuseam sa vad ce punea in el) si pleca la biserica pe cind ne sculam noi ea deja venise si ne punea masa si cu o atita bucurie se uita la noi si risul ei molipsitor ne indemna sa mincam din mamaliguta calda si cu zeama aromata pe care numai ea stia sa o faca. Toti o iubieau si toti o cunosteau nu auzeai pe nimeni sa vorbeasca ceva rau de ea la toti sarea in ajutor si de fiecare data  cind plecai de la ea cu atita jale se uita in urma si lacrimile ii curgeau pe obraji isi lua ramas bun de parca ne era sa te mai vada nici-odata , la toti le-a purtat de grija pentru toti se ruga. Sa pregatit de moarte inca de la 50 de ani si cu pomenile pregatite pentru ea si-a ingropat sotul  si doua nepotele ce soarta le rupt inca de la virste fragede, stia ziua mortii sale si era pregatita din timp caietelul cu demersul inmormintarii sale a fost de ajutor copiilor ce de durere probabil nu erau sa faca asa cum vroia ea Nu vroia sa mai intre inca intr-o iarna si Domnul a strins-o la El, Ia fost draga si ea daruit o moarte cu adevarat crestineasca a stiut ce sa faca si ce sa zica pina in ultima ei suflare, a stiut si in ce clipa sa cheme parintele sa-i faca rugaciunile .
 hmm Mîta in momentul plecarii  sa asezat pe picioarele ei parca sa-si ea ramas bun pe care incercind sa o ea matusa mea sa o dea afara bunica mea a dogenit-o sa o lese acolo  ca e a ei si are si ea dreptul sasi ea ramas bun.
 Cind a terminat parintele de zis rugaciunile a inchis ochii cu o liniste sufleteasca si a plecat ....A fost inmormintata la  75 de ani si 10 luni,cu doi parinti precum a vrut ea ,linga locusorul pregatit din timp linga bunelul si sub Corcodusul ce il plantase din timp ca sa isi formeze umbra pina va pleca ea. Corcodusul care acum trebuie sa fie plin de flori si clatinindu-si trist ramele la capul Lor.
                  Domnul sa te odihneasca cu dreptii sai draga mea bunicuta.