luni, 14 iulie 2014

Un coltisor cu si pentru femei ortodoxe

Cind plecam la familia sotului in Romania vizitam impreuna foarte multe manastiri si biserici asa am inceput si noi sa "revenit" in  la credinta. Eu nu am fost crescuta in biserica si nu stiam cum e sa cresti intr-o comunitate de fete, aici  am avut ocazia sa opserv tineretul, chear si femeile din biserica ca aveau asa o dragoste in comunicare una  cu alta si se comportau de parca ar fi surori si se cunoasteau de o viata intreaga. Am ramas profund impresionata si-mi doream si eu la fel sa fiu in acel grup dar timiditatea mea si putina mea experienta in convorbirile duhovnicesti ma opreau in loc. Deaceia am decis ca prin intermediul internetului sa caut ceva grupuri de fete cu care sa "practic" aceasta legatura "frateasca", cautam  un grup de fete de la care sa invat si sa vorbesc "pe aceiasi limba" cu care vorbesc ele.  A fost o perioada pe la "Femeia ortodoxa" apoi in "Pilde" si acum am ramas intr-un grup minunat de fete cu care am deja citiva anisori  in comunicare si de care m-am lipit intr-atata ca am ajuns ca si surori am ajuns sa ne cunoastem foarte bine unele chear si direct care sunt de pe loc altele doar online. In acest loc ne-am cunoscut si cu Corina cu care mai apoi m-am cunoscut si fata catre fata mergind ambele la aceiasi parohie, ce coincidenta nui asa? . Forumul in care particip se numeste Sarea Ortodoxiei tot aici am cunoscut-o si pe draga noastra Melly Dumnezeu s-o odihneasca in pace.   Am ajuns sa cunosc si unele blogherite pe care le urmaresc cu drag si sa imi fac si eu un blog desi in ultima vreme a ramas c-am uitat. Dar dupa vacanta promit sa vin cu poze pe unde am umblat.
Voi participati in forumuri? Daca da in care?

Cu drag
Taniusa

joi, 10 iulie 2014

Vine vacanta 2014


Se apropie ziua plecarii, da plecam in tara, ambele, numaram zilele inca din decembrie. Tot asteptam sa ne decidem cu ce, vroiam sa venim cu masina, mai leger n-aveam grija de socoteala bagajului si era o calatorie in familie DAR oboseala de pe urma era contrabalansul nostru fiind doar un sofer plus conducerea din tara, asa-ca pina la urma apelam la avion. Temera mea nu e intratita zborul, doar am calatorit atita cu el ci aeroportul asa temutul aeroport unde esti privit ca un terorist sau mai rau un venit pentru buzunarele altora. Mda, amintirile cu aeropoarte im face un bot in stomac care nu ma lasa asa usor.
 Primul nostru zbor a fost acum 9 ani pe cind avea Ciresica un anisor, in aeroportul din Budapesti ne astepta taxiul la poarta sa ne duca acasa in Romania (ca doar era mai aproape si biletul mai iefti) ne-au tinut o zi intreaga cu copilul in aeroport in vazul tuturor si copilul flamind si neschimbat ca doar ni se terminase si papersurile (am luat atit cit am avut nevoie de zbor) pina la urma cind au vazut ca copilul "deranja" clientii  prin plinsul ei problema cu actele mele sa rezolvat in doar 15 minute, da 15 minute prin metoda binecunoscuta si ascunsa de camere de protectie din aeroport, o zi intreaga ne-au tinut, am pierdut si taxiul, am trecut prin garile de tren ca din filmele de groaza inconjurata de hoti care se invirteau ca lupii in jurul victemei pentru doar 15 minute ? De ce zic inconjurata de hoti? va dati seama in miezul noptii in gara din Butapest impaienginita, eu cu copilu in brate tineam bagajele in timp ce sotul  cumpara bilete, se invirterau in jurul meu cu niste ochi tulburi si gata sa fiu asaltata.N-am sa uit niciodata experienta asta mi-a ramas si acum ca un cosmar in memoriile mele. 
Asta e prima mea experienta sa trecem la a doua deja cu alte ginduri sa nu mai trecem pe la unguri ci  direct in Timisoarasi acolo miezul noptii copilu mic bagaje si hmmmm acelas colt ascuns de camere de data aceasta n-avea legatura nimic cu acte nu ci cu o simpla camera de filmat veche cumparata demult pentru care trebuia sa tin dupa mine tichetul sa le demonstrez ca e cumpara, oare asa sa fie? par eu a fi un hot ?
 Bineee, sa trecem si la a treia si la a patra si la a cincea iarasi Timisoara  si tot peste aceleasi persoane ma tin la 1:00 noaptea cu copii in aeroport filfiindu-mi pasaportul in fata si cautind fel de fel de motive pentru a ma tine mai mult acolo si sa imi pierd rabdare sa le pun ceva in pasaport, dar nuuuu la coltul ferit de camere nu am mai plecat desi  ieseam in lacrimi de acolo si toata tremurind de nervi si nici nu ma mai duc sa le crape lor rabdare si nervii ca nu primesc nimic, ma intreb oare nu s-or fi pensionat?


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...