Casa parinteasca

Casa parinteasca nu se vinde si in amintiri ramine in veci

Am gasit o poezie care ma atins pe suflet si mi-a deschis o rana ce tare ma apasa "CASA PARINTEASCA" Dor de casa parinteasca, dor de satul meu natal!!!!

Totuna ma intorc acasa

• Din cand in cand mai vin pe-acasa
  In satul meu, in satul drag,
  Pe tata nu-l mai vad in curte
  Si mama nu mai iese-n prag.
  In poarta-atarna o crenguta,
  Un semn ca-acasa nimeni nu-i,
  Deschid cuprins de nostalgie
  Si intru... in ograda cui?
  E casa noastra parinteasca,
  O casa fara de stapan,
  Parintii au plecat departe...
  Si niciodata nu mai vin.
  Doar nucul cel sadit de tata
  Si-al nostru caine gospodar
  Ma-ntampina si ma intreaba:
  "De ce ne vii atat de rar?
  Ma uit la casa coscovita,
  La strachina ce s-a uscat,
  La bietul caine, care plange,
  Ca apa nimeni nu i-a dat.
  In casa lucrurile toate
  Mai stau asa precum au fost
  Cu praful vremii poleite,
  Nu-i mama ca le-ar da de rost.
  Cand dau sa ies batranul caine,
  Cuminte si intelegator,
  Imi linge mana, parca-ar-zice:
  "Nu ma lasa singur sa mor!..."
  Cu inimi arse de durere
  Ne despartim batuti de soarta...
  Totuna ma intorc acasa
  Si nu mai pun crenguta-n poarta...
  
  

                         Multumesc MAMA ca iesti linga mine, iarta-ma TATA ca te-am parasit si nu te-am petrecut.