vineri, 26 august 2011

joi, 25 august 2011

Casa parinteasca




Casa parinteasca nu se vinde si in amintiri ramine in veci
Am gasit o poezie care ma atins pe suflet si mi-a deschis o rana ce tare ma apasa "CASA PARINTEASCA" Dor de casa parinteasca, dor de satul meu natal!!!!

Totuna ma intorc acasa
  • Din cand in cand mai vin pe-acasa
    In satul meu, in satul drag,
    Pe tata nu-l mai vad in curte
    Si mama nu mai iese-n prag.
    In poarta-atarna o crenguta,
    Un semn ca-acasa nimeni nu-i,
    Deschid cuprins de nostalgie
    Si intru... in ograda cui?
    E casa noastra parinteasca,
    O casa fara de stapan,
    Parintii au plecat departe...
    Si niciodata nu mai vin.
    Doar nucul cel sadit de tata
    Si-al nostru caine gospodar
    Ma-ntampina si ma intreaba:
    "De ce ne vii atat de rar?
    Ma uit la casa coscovita,
    La strachina ce s-a uscat,
    La bietul caine, care plange,
    Ca apa nimeni nu i-a dat.
    In casa lucrurile toate
    Mai stau asa precum au fost
    Cu praful vremii poleite,
    Nu-i mama ca le-ar da de rost.
    Cand dau sa ies batranul caine,
    Cuminte si intelegator,
    Imi linge mana, parca-ar-zice:
    "Nu ma lasa singur sa mor!..."
    Cu inimi arse de durere
    Ne despartim batuti de soarta...
    Totuna ma intorc acasa
    Si nu mai pun crenguta-n poarta...



                         Multumesc MAMA ca iesti linga mine, iarta-ma TATA ca te-am parasit si nu te-am petrecut.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...