HRISTOS A ÎNVIAT!!!

Vă doresc un Paște fericit si binecuvîntat!!!

Hristos a Înviat!

Stergarul

La cina cea de Paste, in camera de sus,
inconjurat de-apostoli, S-a asezat Iisus.
Se revarsa din sfesnic o galbena lumina
pe azimile calde, pe mielul...fara vina...
Era placut prilejul. Si toate pregatite.
Dar, vai, uitase gazda o sluga a trimite,
un rob sau o camila, ca, dupa-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rind sa le-o dezlege,
sa le aline talpa de colbul de pe drum.
Si-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se intrebau in cuget: Cum vor sedea la ruga?
Sau cine isi va pune stergarul cel de sluga?
O, iata-icum se-ncrunta, privind cu tulburare
cand vasele cu apa, cind praful de picioare.
Si duhul il intreaba, in fiecare zboara:
-N-ai vrea sa-ti pui tu, Petre, stergarul asta seara?
-Chear eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batran.
-Dar tu?Tu cel mai tinar? - Eu stau linga stapan...
-Dar tu? intreaba Duhul acum pe Andrei.
-Chear eu?... sunt cel din urma la Domnul dintre ei?
-Dar tu  ce tii doar punga? - Eu am facut de-ajuns.
Am cumparat merinde. Si mielul l-am strapuns...
-Tu,Toma, nu  vrei oare sa fii tu cel ce spala?
-Sunt trist. Se lupta-n mine o umbra de-ndoiala...
-Dar tu Matei? Tu, Filip? Dar, tu Tadeu? Dar tu...?
Si-n fiecare cuget raspunsul a fost :Nu.
Atunci, lasindu-si braul  si haina-ntr-un  ungher,
S-a ridicat Stapanul cel coborit din cer
si-nfasurand stergarul, s-a aplecat usor
sa-Si spele ucenicii. ca rob al tuturor.
De-atunci pe apa vremii, atatea ani s-au dus.
Si-acum - a cata oara?- Se-asaza iar Iisus
sa-ntrebe, tot prin Duhul, pe cei ce-l inconjoara:
-N-ai vrea sa-ti pui tu  Gherghe, stergarul asta seara?...
Tu, sora Marioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?...
Frumos va fi odata acolo sus in Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri, Necazul greu se curma.
Nu vrei, in lumea asta, sa fii tu cel din urma?
E bun un vas de cinste, dar trebuie si-un ciob!
Nu vrei sa fii tu, frate, al fratilor tai rob?
Sunt rani neingrijite, sunt mucuri ce se sting,
batiste-n care lacrimi in taine se preling,
sunt vaduve bolnave, batrini fara putere,
sunt oameni singuratici, lipsiti de mangaiere,
sunt prunci ramasi acasa, cu-o mama in spital,
bolnavi care asteapta un salvator semnal.
Se cere osteneala si jertva uneori.
Si nopti de priveghere si iara-si munca-n  zori
Nu manuind Cuvintul, cind harul nu ti-e dat
cat matura si acul si rufa de spalat,
cat cratita, toporul si roata la fintina,
ciocanu-n tabla casei si-n gard la vreo batrana.
Sa stai de veghe noaptea la cate-un capatai,
sa-ntorci cu greu bolnavul, sa rabzi si sa mingai;
sa-l scoti apoi la soare si sa-i alini amarul.
...Nu vrei ca Mine, frate, sa-ti infasori stergarul?
-Chiar eu?... Nu sade bine. Eu doar sunt mai batrin.
-Chiar eu?... Eu sunt prea tanar. Eu stau langa Stapan...
-Chiar eu?...Eu nu am vreme.Eu am facut de-ajuns.
-Chiar eu?...-Chiar eu? Se-aude acelasi tristraspuns.
Si-atunci, lasand  sa-I cada cununa Lui si haina,
iubirii fara margini traindu-i iarasi taina
incet - a cata oara? - Se- apleaca iar Iisus
si, plin de-atitea ganduri, stergarul  iar Si-a pus.
Si-asa cum o mladita se-ndoaie langa trunchi,
Stapanul omenirii Se-apleaca in genunchi.
La jugul fara slava Iisus din nou Se-njuga,
El, Imparatul Vietii, din nou e rob si sluga.
Veniti, leprosi ai lumii, murdari de-a ei tarana!
Iisus va spala iarasi cu propria Sa mana!
Veniti, voi ce-n pacate nadejdea vi se frange
Iisus va spala astazi cu propriul Sau sange!...
          *         *         *  
Voi, frati, goniti mandria, visarile si somnul!
Luati cu drag stergarul alaturea de Domnul!
Si nu uitati: pe cale, orice lucrare-i buna;
Dar cine ia stergarul, acela ia cununa!

        (  C. Ioanid  )

... in amintiri

Saptamina trecuta Bunica mea a inplinit jumatate de an de cind a plecat la Domnul...
A fost o persoana deosebita si cu suflet mare. A stiut sa treaca prin toate greutatile. A trecut prin foame, razboi  si prin pierderi de cei dragi.

Pe bunica  o vad asezata pe patul de afara privind departe pe oglinda Nistrului si meditind sau murmurind o doina de jale, de singuratate de dor ....da bunica mea cinta foarte bine si la cerintele noastre sa ne cinte ceva intodeauna iti gasea anume cintecul ce te facea sa cazi pe ginduri si fara ca sa iti dai seama sa iti curga lacrimile riuri pe obraji sau sa iti inceapa a dansa inima de veselie .Aici e un cintec ce mi-a ramas de la ea
Bunica - Doi Batrini


Bunica mea a iubit intodeauna munca si cintecul nici-odata nu o vedeai sa munceasca fara ca sa cinte un citec popular sau un psalm  si intodeauna purta in gind copii si cei dusi si cei ramasi, nepotii si cei dusi si cei ramasi si strenepotii la care se gindea mereu cu o mindrie si bucurie. Copii si nepotii plecati la Domnul ia petrecut cu durere sufleteasca si le purta de grija chiar daca nu mai veniau pe la ea sa o vada . Credinta bunica mea a trait-o in liniste doar pentru ea  nu obliga pe nimeni prefera sa ne dea exemplu decit  sa vorbeasca,  duminicile cind mergeam in copilarie la ea tin minte ca se scula cu noaptea in cap isi pregatea cosul (nici-odata nu reuseam sa vad ce punea in el) si pleca la biserica pe cind ne sculam noi ea deja venise si ne punea masa si cu o atita bucurie se uita la noi si risul ei molipsitor ne indemna sa mincam din mamaliguta calda si cu zeama aromata pe care numai ea stia sa o faca. Toti o iubieau si toti o cunosteau nu auzeai pe nimeni sa vorbeasca ceva rau de ea la toti sarea in ajutor si de fiecare data  cind plecai de la ea cu atita jale se uita in urma si lacrimile ii curgeau pe obraji isi lua ramas bun de parca ne era sa te mai vada nici-odata , la toti le-a purtat de grija pentru toti se ruga. Sa pregatit de moarte inca de la 50 de ani si cu pomenile pregatite pentru ea si-a ingropat sotul  si doua nepotele ce soarta le rupt inca de la virste fragede, stia ziua mortii sale si era pregatita din timp caietelul cu demersul inmormintarii sale a fost de ajutor copiilor ce de durere probabil nu erau sa faca asa cum vroia ea Nu vroia sa mai intre inca intr-o iarna si Domnul a strins-o la El, Ia fost draga si ea daruit o moarte cu adevarat crestineasca a stiut ce sa faca si ce sa zica pina in ultima ei suflare, a stiut si in ce clipa sa cheme parintele sa-i faca rugaciunile .
 hmm Mîta in momentul plecarii  sa asezat pe picioarele ei parca sa-si ea ramas bun pe care incercind sa o ea matusa mea sa o dea afara bunica mea a dogenit-o sa o lese acolo  ca e a ei si are si ea dreptul sasi ea ramas bun.
 Cind a terminat parintele de zis rugaciunile a inchis ochii cu o liniste sufleteasca si a plecat ....A fost inmormintata la  75 de ani si 10 luni,cu doi parinti precum a vrut ea ,linga locusorul pregatit din timp linga bunelul si sub Corcodusul ce il plantase din timp ca sa isi formeze umbra pina va pleca ea. Corcodusul care acum trebuie sa fie plin de flori si clatinindu-si trist ramele la capul Lor.
                  Domnul sa te odihneasca cu dreptii sai draga mea bunicuta.